Mare adevar, dragilor.
Mai ales atunci cand, pe dos fata de previziunile meteorologilor, ne ciocnim de o iarna cum nu s-a mai vazut demult. Ninsori abundente, viscol, ger, nameti, tot tacamul. Exact ca-n poeziile clasice de sezon:
"Iarna-i grea, omatul mare..."; " Norii s-au mai razbunat spre apus, dar stau gramada peste sat..."; "Si ninge peste noi ninsoare mare/ninsoare de sfarsit de calendare..."
Drept care, in orase ne-nzapezim eroic in parcari, la sate nu mai ajunge nici un autobuz, microbuz sau alt mijloc de transport si legatura cu lumea, pe stradute si trotuare iti rupi gatul cu gratie, caci sunt atat de multi cei care scuipa printre dinti, (pe linga scobitoarea plantata in coltul gurii): "sa curete primaria, ca-i treaba ei!".
Treaba noastra de indivizi responsabili si sanatosi la cap, care-o fi?
Totusi, ce-i al ei, e-al ei. La iarna ma refer, si la partile sale pozitiv-luminoase. In oras ca in oras, la sat ca la tara, dar nicaieri nu e iarna mai frumoasa, ca la munte.
Fie ca esti intr-o ilustrata vie de Craciun, printre brazi incarcati de nea, vislind intr-un potop de fulgi pufosi, fie ca e o ...